sâmbătă, 19 septembrie 2009

BNR stimuleaza creditele in lei, dar le tempereaza pe cele in valuta

Domnule guvernator, acum cateva luni BNR a egalizat ratele rezervelor minime obligatorii: 22 la suta, atat la lei, cat si la valuta. Printr-o recenta hotarare, rata rezervelor in lei a coborat la 18 la suta, in timp ce la valuta a urcat la 25 la suta. Cum comentati acest decalaj destul de mare? - Atat egalizarea ratelor, de acum cateva luni, cat si diferentierea lor, in prezent, au fost impuse de realitatile pietei. - V-a impus dinamica pietei sa blocati creditarea? Nu credeti ca, prin aplicarea acestor hotarari, accesul la credite bancare va fi si mai restrans? - Noul pachet de masuri nu urmareste catusi de putin descurajarea creditelor. Dimpotriva, sistemul bancar va beneficia de un plus de disponibilitati, de circa 1.000 de miliarde de lei. Vor fi mai multi bani pentru creditare si nicidecum mai putini. Asadar, creditarea nu numai ca nu va fi blocata, dar va continua in ritmuri accelerate. Sigur, o schimbare va fi. O schimbare pe care o dorim de durata. Banca Nationala este preocupata sa asigure o creditare sanatoasa si care sa nu intre in conflict cu procesul de dezinflatie. - Totusi, creditarea in valuta va primi o lovitura. Cresterea cu trei puncte procentuale a ratei rezervelor va avea efecte negative inevitabile. - Sa vedem ce spun cifrele. In acest an, din ianuarie pana in septembrie, creditul neguvernamental a crescut in termeni reali (peste rata inflatiei) cu 19,2 la suta. Ceea ce arata ca procesul de creditare a intreprinderilor de catre banci a avut drum deschis. Nici de aici inainte nu vom bloca acest drum. In ansamblu. Daca defalcam insa cifrele, vom constata ca, in timp ce cresterea creditului in lei s-a situat cu mult sub medie, fiind de 9,7 la suta, creditul in valuta a facut un salt pana la 33,7 la suta (echivalent in dolari). Cu 14 procente peste medie. Suntem in fata unui dezechilibru ce ar putea dauna sanatatii sistemului de creditare. Ce vom face? Nu vrem sa descurajam creditarea in valuta. De altfel, nici nu ar fi un moment potrivit in imprejuarile in care, in lunile din urma, costul resurselor in valuta a scazut puternic, atat din cauza reducerii dobanzilor in SUA, cat si in conditiile scaderii dobanzilor la depozitele in valuta pe care le acorda bancile din Romania. Dar suntem nevoiti sa restabilim echilibrul. Daca, in procesul de creditare, nu sunt respectate toate criteriile de prudenta bancara, va fi rau. Fara indoiala ca nu mai este posibila repetarea situatiilor din anii '90, cand stiti bine la ce a dus creditarea in exces, facuta haotic si fara respectarea criteriilor bancare. Dar nu este exclus, acum, ca atat bancile creditoare, cat si clientii lor sa nu prevada toate riscurile ce pot aparea si sa cada in iluzii, in capcane. O astfel de capcana pare a fi creditul in valuta acordat fara discernamant, inclusiv celor care nu au nici un fel de venit in valuta (din care sa ramburseze creditul), ei avand numai castiguri in lei (rambursarea fiind supusa astfel riscului de curs). - Prevedeti pericole atat de mari incat sa fie nevoie, la valuta, de o rata de 25 la suta a rezervelor obligatorii? - Daca aceste ritmuri mari ale creditului in valuta vor continua, primii care ar putea sa aiba necazuri vor fi debitorii. Apoi, daca nivelul creditului in valuta si dolarizarea vor continua sa creasca, aria de influenta a politicii monetare se va restrange. Atunci, economia romaneasca nu va mai fi influentata prin decizii de politica monetara ale BNR, ci se va misca, bine sau rau, dupa cum bate vantul pe pietele internationale. - Sa revenim, in ceea ce priveste creditarea in valuta, la riscul creditorului (bancile comerciale) si la riscul debitorului (intreprinderi si persoane fizice). Ce pericole intrevede Banca Nationala? - In perioada verii si la inceputul toamnei, in conditiile in care leul a fost relativ stabil fata de dolar, creditul in dolari a parut a fi foarte ieftin: circa 9-12% pe an. Atat bancile comerciale, cat si clientii lor s-au grabit sa traga concluzia ca ar fi vorba de o dinamica de durata. Fara sa sesizeze ca stabilitatea leu-dolar a avut in spate slabirea dolarului fata de euro. Or, o astfel de tendinta, pe plan international, se poate opri in orice moment. Cum s-a mai intamplat. - BNR are un program de apreciere in termeni reali a leului. Ce soarta va avea acest program? - O soarta buna. Fiindca programul se infaptuieste. Daca insa, pe plan international, se produce inversarea unor tendinte, piata noastra nu poate sa nu reactioneze. Ganditi-va ca, asa cum euro a crescut de la 82 de centi la 97 de centi si chiar a ajuns egal cu un dolar in primele sase-sapte luni din acest an, in urmatoarele trei luni ar putea sa scada la 90 de centi. Ar fi o cadere de 7 la suta. Banca Nationala nu contracareaza un astfel de efect decat cel mult partial, pentru ca noi urmarim stabilitatea relativa a leului fata de "cosul" euro-dolar. In consecinta, nu pentru ca vrea BNR, ci pentru ca acesta e sensul in care se misca piata, leul se va deprecia fata de dolar cu eventual 5 la suta, ceea ce ar insemna un dolar mai scump cu 1.500 de lei. Intr-o asemenea eventualitate, creditul in dolari, care parea avantajos, s-ar scumpi si el, in urmatoarele trei luni, cu 5 la suta. Ceea ce ar insemna mai mult de 20 la suta pe an. Saltul ar fi de la un cost actual de 10 la suta al creditului in valuta la unul de peste 30 la suta. Si astfel, creditul in dolari ar deveni mai scump decat creditul in lei. - Cu alte cuvinte, Banca Nationala incearca sa descurajeze creditul in valuta ca sa-i apere de riscuri pe debitori? - Si pe debitori, dar si pe creditori. Nu-i lovim, cum s-a interpretat, ci ii aparam. De fapt, ii avertizam ca e riscant sa se imprumute excesiv in valuta. Protejam si bancile sa nu cada in capcana. Realitatea pietei ne cere sa influentam schimbarea actualei tendinte. Sa fie clar: nu descurajam creditul, mai ales ca economia are nevoie de creditare, dar facem tot ce depinde de noi pentru ca procesul de creditare sa se inscrie in limitele prudentei bancare. Avem obligatia sa evitam un elan vremelnic, concretizat in cativa ani buni de crestere, dupa care sa urmeze o prabusire. Crizele financiare din tarile emergente (in formare) din Asia sau America Latina au avut in centrul lor si expansiunea frenetica a creditului in valuta. Trebuie sa tragem invataminte la timp din experienta lo