Gaz si Gaza

Epoca informaţiei a început cu o promisiune generoasă - cunoaşterea universală - şi continuă cu o invitaţie demonică: accesul nelimitat la ignoranţă.

Reîntoarcerea la binefacerile colective ale neştiinţei a fost întotdeauna tentantă. Acum e şi televizată. Două teme domnesc grandios asupra bunului-simţ şi ameninţă să transforme, curând, adevărul într-o valoare inutilă. Le cunoaşteţi, pe numele lor mediatic: „holocaust în Gaza“ şi „diferend comercial
bilateral ruso-ucrainean“.

Ce se întâmplă în Gaza e uşor de înţeles. Israelul foloseşte forţa pentru a pune capăt atacurilor asupra statului şi a populaţiei civile israeliene. Asta e tot, dar dependenţa de mitologia oprimării e mult mai puternică decât evidenţa raţională. Prostia, resentimentul şi naivitatea, toate componentele adolescenţei prelungite a caracterului, tânjesc după fabula eroică a oprimatului zdrenţăros în luptă cu bestia suprautilată.

Această fantezie militantă nu are de-a face cu realitatea.

Ea a stabilit, de la bun început, că succesul istoric e suspect, iar neputinţa repetată trebuie premiată. În acest cadru fix, evreii (dar şi americanii, capitalismul şi Occidentul, în genere) sunt mereu vinovaţi de propria reuşită, iar arabii trebuie premiaţi pentru eşecul repetat al unei civilizaţii care produce tiranii sau aduce la putere bandele înarmate Hamas. Sentimentul obligatoriu al injustiţiei e o explicaţie rapidă şi convenabilă. Istoria devine manifestarea unei conspiraţii şi efectul unei culpe. Soluţia e noua ordine: o revoluţie care aşază lumea cu capul în jos şi pune în fruntea mesei fostele grupuri oprimate. Problema tragică şi nocivă a acestei viziuni sunt lipsa totală de raţiune şi excesul de resentiment. În formele ei clasice, această febră a dat pulsul global al marxismului şi a secretat antisemitismul.